O descoperire de excepție și istoria ei ! Necunoscuta din păcate de către noi, Romanii de rând !

Cititi blogul Istorie Veche, postat de catre A.A.

http://istorieveche.wordpress.com/2013/12/12/c-s-nicolaescu-plopsor-si-bugiulesti/

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea I

Posted on 12 decembrie 2013 by Istorie Veche

Standard

Citești în 10 minute!

Cele două articole despre hominizi, Primii hominizi – partea I și Primii hominizi – partea II, au avut scopul principal de a reda un context internațional privitor la studiul vechilor oameni din paleolitic și a uneltelor pe care aceștia le foloseau. De asemenea, am arătat și o lista cronologică de fosile umane recunoscute la nivel mondial. Astăzi lansăm o serie de articole referitoare la un cercetător și la rezultatele studiilor sale, ce sunt foarte puțin folosite ca referință în articole științifice.

De obicei, atunci când alăturăm paleoliticul (sau epoca de piatră), respectiv perioada în care hominizii au început să dea primele semne de inteligență folosind unelte de piatră, la România, mulți vor privi cu scepticism. S-ar putea zice că în România studiul acestei perioade nu a existat niciodată, fiindcă multă lume nu știe, spre exemplu, despre activitatea lui C.S. Nicolăescu Plopșor.

Despre C.S. Nicolăescu Plopșor (20 aprilie 1900, Plopșor, comuna Sălcuța, Dolj – 30 noiembrie 1968, Craiova) se știu foarte puține lucruri. A fost un erudit de excepție, pe lângă studiul arheologiei, a publicat o serie de lucrări de literatură și istorie, activitatea sa însumând 50 de ani. Clasele primare le-a urmat la Școala “Obedeanu”, pe cele secundare la Colegiul Național “Carol I” din Craiova, iar mai apoi devine student al Facultății de Istorie din București, pe care o termină “magna cum laude”. Activitatea de cercetare a paleoliticului o începe ca bibliotecar al Seminarului de Geografie din cadrul Universității din București. În continuare urmează studii de antropologie la Paris, unde își susține teza de doctorat cu o temă asupra paleoliticului în România, după care a publicat studiul Industries microlithiques en Oltenie, unde spune următoarele:

Le fait que le territoire de la Roumanie comprend d’importants vestiges paléolithiques du niveau inférieur final surtout du niveau supérieur, est abondamment démontré par les recherches effectuées surtout à partir de 1924.

Faptul că teritoriul României cuprinde importante vestigii paleolitice de la finalul nivelului inferior până la cel superior, este în mod abundent demonstrat de cercetările efectuate începând cu anul 1924.

Întors în România, pune bazele Arhivelor Statului la Craiova unde deține, începând cu anul 1939 funcția de director. Preia funcția de director al Muzeului Regional Oltenia, în cadrul căruia a apărut “Institutul de Arheologie Oltenia”, în care publică Memorii, privind cercetările și descoperirile arheologice din Oltenia. Mai apoi înființează un Institut de Istorie Națională, editând și 12 volume din revista “Oltenia”, ce cuprindea 2400 de pagini de culegeri folclorice, cercetări și documente asupra “pământului și locuitorilor Olteniei din trecut și până astăzi”.

Din 1952 face parte din colectivul de cercetători ai Academiei Române, mai întâi la secția antropologie, iar din 1955 la Institutul de Arheologie. Devine recunoscut și astfel este ales reprezentant al României la diferite congrese internaționale de preistorie, antropologie, etnografie și istorie, susținând comunicări științifice la Londra(1932), Varșovia(1933), Paris(1960), Leningrad(1963), Moscova(1964), Praga(1966). La editura “Pământ și suflet oltenesc”, pe care o înființează personal, publică Hronograful Tărei Rumănești al cronicarului oltean Dionisie Eclesiarhul,Amintirile polcovnicului Ioan Solomon, fost căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, Cronica lui Moxa etc. A fost numit drept “Creangă al Olteniei”, datorită contribuției sale în literatură, ce are un substrat lexical puternic țărănesc. Publică volume precum: Amintiri, Cum m-am lăsat de poezie, Ceaur, Toiagul priotesii sau Tivisoc și Tivismoc.

Activitatea sa literară intensivă, după cum se poate observa, s-a împletit perfect cu activitatea științifică. Ce l-a făcut pe Nicolăescu Plopșor celebru în străinătate la acea vreme, este ceea ce se cunoaște acum mai puțin, și anumedescoperirea sa de la Bugiulesti, astăzi Tetoiu, unde a scos la lumină resturi umane vechi de 2 milioane de ani. Mai multe detalii și documentație în articolele ce vor urma.

Surse:

1. Revista “Scrisul Românesc”, nr. 4/2010, pag. 1, 3
2. Observatorul - C.S. Nicolăescu Plopșor, 23.04.2012
3. C.S. Nicolăescu Plopșor – Le paléolitique en Roumanie, revista “Dacia” nr. 5-6, 1938, pag. 41-107
4. C.S Nicolăescu Plopșor - Industries microlithiques en Oltenie, revista “Dacia” nr. 7-8, 1941 pag. 1-12
5. Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013, pag. 120