Mi
s-a pus, în ultima vreme, destul de des întrebarea: ce înseamnă
paradigma
?
Termen
des utilizat mai ales în occident în domeniul științific,
filozofic și politic, recent introdus și în limba română.
Sincer
să fiu nu am putut să dau un răspuns concret.
Căutând
pe internet am găsit o serie de explicații care mai mult m-au
zăpăcit decât lămurit.
Cautand
în dicționar, și pe wikipedia am găsit explicații traduse
automat din limbile engleză și germană, care prin complexitatea
lor de exprimare, mult prea prețioasă, m-au încurcat mai mult.
Ce
este de fapt Paradigma?
Termenul
a fost „inventat” de către filozofii greci sub forma Paradeigma.
Platon va fi unul din filozofi care îl va utiliza pentru a-și
exprima stările sale sufletești absolute.
Uitat
o vreme, termenul Paradigma va fi ulterior folosit de cărturarii
englezi din secolul al XV-lea.
Traducerea
ad-literam a grecescului paradeigma
în limba română poate fi făcută prin termenii: pildă, model,
prototip, tipar.
Astfel
sensul de „noua paradigmă socio-economică” poate fi înțeles
ca și „noul model socio-economic”.
Care
este diferența și legătura între „dogma”, „teorie” și
„paradigma” ?
Dogma
este o învățătură, teză, etc, de fundament a unei religii sau
școli filozofice, obligatorie pentru toți adepții ei și care nu
poate fi supusă criticii și nu admite obiecții și/sau modificari.
Dogma practic blochează progresul.
În
schimb Paradigma
se bazează pe experiență, cercetare, realizari, fapte concrete și
soluții. Paradigma este inversul dogmei, fiind generatoarea
progresului. Comunitatea care se bazează pe principiul paradigmei
este în permanentă mișcare și contradicție (în sens benefic, e
cazul să specific pentru noi românii !) CONSTRUCTIVĂ !
Teoria
(
când spunem noua teorie stiințifică, istorică .... ) este
inferioară Paradigmei, deoarece teoria se bazeaza doar pe anumite
date, anumite interpretări mai puțin susținute din punct de vedere
științific, economic sau social. O teorie poate fi foarte usor
răsturnată prin descoperirea unor elemente noi. Și mai ales o
teorie nu poate fi adaptabilă, progresivă, doarece prin însăși
ideea de teorie, ea se aproprie mai mult de dogmatism. (Vezi cazul
numeroaselor dogme științifice care au fost demolate prin
descoperiri ulterioare.)
Pentru
cei mai inițiati voi adaugă și explicația lui Andy Green privind
noțiunea de Paradigmă:
“Paradigma
este
o
construcție
mentală
larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți
pe o perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi
de sine ( a activităţii de cercetare, de exemplu) şi astfel pentru
rezolvarea unor probleme sau sarcini. Paradigma
este adesea folosită pentru a descrie sistemul de referinţă care
determină felul în care percepem lumea.
Paradigmele
înțelese ca realizări științifice exemplare, ca exemple concrete
de formulări și soluții ale problemelor științifice, sunt baza
acelui acord al oamenilor de știință asupra fundamentelor, ce
distinge orice cercetare științifică matură. Paradigmele sunt
realizări științifice universal recunoscute care, pentru o
perioadă, oferă probleme și soluții model unei comunități de
practicieni. Ca realizări științifice care oferă modele de
formulare și rezolvare de probleme unui grup de cercetători,
constituie entități complexe ce cuprind elemente de natură
teoretică, instrumentală și metodologică. Cunoașterea cuprinsă
într-o paradigmă este în mare măsură una tacită. Formularea și
rezolvarea de probleme pe baza cunoașterii tacite cuprinse în
paradigme constituie ceea ce Kuhn numește „știință normală”
sau „cercetare normală”.
Regulile
derivă din paradigme, dar paradigmele pot ghida cercetarea chiar în
lipsa regulilor. Paradigma este adesea folosit pentru a descrie
sistemul de referință care determină felul în care percepem
lumea. Termenul este de regulă folosit pentru a descrie o stare de
spirit generală a unei persoane. Avantajul paradigmelor constă în
faptul că ele acționează ca un filtru decisiv, oferindu-ne un soi
de stenogramă cognitivă, o metodă de a gestiona rapid
complexitatea informațiilor din lumea înconjurătoare. Și ca să
folosim din nou analogia creierului asemenea unui burete care
absoarbe informațiile din jurul lui, fără paradigme creierul nu ar
putea controla fluxul continuu de informații pe care le are la
dispoziție. El nu se poate descurca cu dimensiunea și complexitatea
cantităților uriașe de informații și să se folosească de ele
în mod eficient. Dezavantajele paradigmelor constă în faptul că
ele se comportă ca niște căști pentru o realitate virtuală,
determinând pe ce anume să ne concentrăm și limitându-ne
viziunea asupra lumii înconjurătoare.”
Vezi
de exemplu :
The
Paleolitic continuity paradigm for the origins of indo-european by
Mario Alinei
A
New Political Paradigm
©
1996 by Corinne McLaughlin and Gordon Davidson
Pentru
conformitate,
ing.Bîrsan
Cornel
