O descoperire de excepție și istoria ei ! Necunoscuta din păcate de către noi, Romanii de rând !

Cititi blogul Istorie Veche, postat de catre A.A.

http://istorieveche.wordpress.com/2013/12/12/c-s-nicolaescu-plopsor-si-bugiulesti/

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea I

Posted on 12 decembrie 2013 by Istorie Veche

Standard

Citești în 10 minute!

Cele două articole despre hominizi, Primii hominizi – partea I și Primii hominizi – partea II, au avut scopul principal de a reda un context internațional privitor la studiul vechilor oameni din paleolitic și a uneltelor pe care aceștia le foloseau. De asemenea, am arătat și o lista cronologică de fosile umane recunoscute la nivel mondial. Astăzi lansăm o serie de articole referitoare la un cercetător și la rezultatele studiilor sale, ce sunt foarte puțin folosite ca referință în articole științifice.

De obicei, atunci când alăturăm paleoliticul (sau epoca de piatră), respectiv perioada în care hominizii au început să dea primele semne de inteligență folosind unelte de piatră, la România, mulți vor privi cu scepticism. S-ar putea zice că în România studiul acestei perioade nu a existat niciodată, fiindcă multă lume nu știe, spre exemplu, despre activitatea lui C.S. Nicolăescu Plopșor.

Despre C.S. Nicolăescu Plopșor (20 aprilie 1900, Plopșor, comuna Sălcuța, Dolj – 30 noiembrie 1968, Craiova) se știu foarte puține lucruri. A fost un erudit de excepție, pe lângă studiul arheologiei, a publicat o serie de lucrări de literatură și istorie, activitatea sa însumând 50 de ani. Clasele primare le-a urmat la Școala “Obedeanu”, pe cele secundare la Colegiul Național “Carol I” din Craiova, iar mai apoi devine student al Facultății de Istorie din București, pe care o termină “magna cum laude”. Activitatea de cercetare a paleoliticului o începe ca bibliotecar al Seminarului de Geografie din cadrul Universității din București. În continuare urmează studii de antropologie la Paris, unde își susține teza de doctorat cu o temă asupra paleoliticului în România, după care a publicat studiul Industries microlithiques en Oltenie, unde spune următoarele:

Le fait que le territoire de la Roumanie comprend d’importants vestiges paléolithiques du niveau inférieur final surtout du niveau supérieur, est abondamment démontré par les recherches effectuées surtout à partir de 1924.

Faptul că teritoriul României cuprinde importante vestigii paleolitice de la finalul nivelului inferior până la cel superior, este în mod abundent demonstrat de cercetările efectuate începând cu anul 1924.

Întors în România, pune bazele Arhivelor Statului la Craiova unde deține, începând cu anul 1939 funcția de director. Preia funcția de director al Muzeului Regional Oltenia, în cadrul căruia a apărut “Institutul de Arheologie Oltenia”, în care publică Memorii, privind cercetările și descoperirile arheologice din Oltenia. Mai apoi înființează un Institut de Istorie Națională, editând și 12 volume din revista “Oltenia”, ce cuprindea 2400 de pagini de culegeri folclorice, cercetări și documente asupra “pământului și locuitorilor Olteniei din trecut și până astăzi”.

Din 1952 face parte din colectivul de cercetători ai Academiei Române, mai întâi la secția antropologie, iar din 1955 la Institutul de Arheologie. Devine recunoscut și astfel este ales reprezentant al României la diferite congrese internaționale de preistorie, antropologie, etnografie și istorie, susținând comunicări științifice la Londra(1932), Varșovia(1933), Paris(1960), Leningrad(1963), Moscova(1964), Praga(1966). La editura “Pământ și suflet oltenesc”, pe care o înființează personal, publică Hronograful Tărei Rumănești al cronicarului oltean Dionisie Eclesiarhul,Amintirile polcovnicului Ioan Solomon, fost căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, Cronica lui Moxa etc. A fost numit drept “Creangă al Olteniei”, datorită contribuției sale în literatură, ce are un substrat lexical puternic țărănesc. Publică volume precum: Amintiri, Cum m-am lăsat de poezie, Ceaur, Toiagul priotesii sau Tivisoc și Tivismoc.

Activitatea sa literară intensivă, după cum se poate observa, s-a împletit perfect cu activitatea științifică. Ce l-a făcut pe Nicolăescu Plopșor celebru în străinătate la acea vreme, este ceea ce se cunoaște acum mai puțin, și anumedescoperirea sa de la Bugiulesti, astăzi Tetoiu, unde a scos la lumină resturi umane vechi de 2 milioane de ani. Mai multe detalii și documentație în articolele ce vor urma.

Surse:

1. Revista “Scrisul Românesc”, nr. 4/2010, pag. 1, 3
2. Observatorul - C.S. Nicolăescu Plopșor, 23.04.2012
3. C.S. Nicolăescu Plopșor – Le paléolitique en Roumanie, revista “Dacia” nr. 5-6, 1938, pag. 41-107
4. C.S Nicolăescu Plopșor - Industries microlithiques en Oltenie, revista “Dacia” nr. 7-8, 1941 pag. 1-12
5. Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013, pag. 120

Revenind la pozele cu Mihai Eminescu !

Victor Roncea

15 decembrie 2013, 15:41

Stimate dle inginer,

In fotografiile respective nu este Eminescu. Este doar o asemanare pe care ne-o dorim sau imaginam noi. Nici in cea cu tanarul in picioare nu este Eminescu. Singurele fotografii recunoscute ale lui Eminescu raman cele patru clasice, dintre care cea mai frumoasa, de la maturitate, a fost obtinuta de catre A.C, Cuza si alti prieteni, care l-au pacalit ca isi doresc o fotografie impreuna si apoi i-au decupat portretul. In fine, sunt multe istorii si multe fotografii in care se crede/se spera ca este Eminescu. In ce le priveste pe cele doua de mai sus o sa va rog sa faceti cuvenita rectificare, pentru a nu induce in eroare si alti cititori. Spre edificare va transmit mesajul primit de la doamna care raspunde de Centrul de Cercetare Carmen Sylva, de unde provin cele doua fotografii:

Stimate Domnule Roncea,

în fotografiile mentionate este vorba de secretarul Reginei, Edgar dall'Orso. Cu Eminescu nu am vazut pâna acum nicio fotografie a Reginei.

Cu deosebita consideratie,

Silvia I. Zimmermann

 Fotografiile în cauză:

Mulțumesc mult domnului Victor Roncea, pentru lămurirea problemei !

Cele 4 fotografii recunoscute ale lui Mihai Eminescu.

Eminescu june

Eminescu in jurul varstei de 30 ani ?

Eminescu in revista Familia

Original revista Familia

Eminescu la 39 de ani 

Pt.conformitate,
ing.Cornel Bîrsan

 

Diatriba împotriva vlahilor !

Mulţi dintre "românaşii" nostri îşi fac un titlu de glorie prin a denigra Istoria şi Cultura Poporului Român !

Pentru a-i ajuta, îi rog să apeleze şi la surse mai vechi, pentru a-şi extinde vocabularul anti-românesc !

din scrierile lui Kekaumenos 

Diatriba împotriva vlahilor. Însemnări despre obiceiurile, caracterul, originea și istoria lor 

 “  Vă sfătuiesc deci pe voi și pe urmașii voștri următoarele, deoarece neamul

 vlahilor este cu totul necredincios și stricat, neavând credința dreaptă nici 

față de Dumnezeu, nici față de împărat, nici față de rudă sau de prieten ci 

umblă pe toți să-i înșele și minte strașnic și fură mult, jurându-se zilnic cu 

jurăminte preaînfricoșate față de prietenii săi și călcându-și usor jurămintele 

și făcând frății de cruce și cumetri și închipuindu-și că prin acestea va însela 

pe cei mai simpli și deoarece n-a păstrat niciodată credință față de cineva,

 nici față de împarații mai de demult ai romeilor. Loviți cu război de către 

împăratul Traian și înfrânți deplin, au fost supuși <de acesta >, iar regele lor,

 numit Decebal, a fost ucis și capul i-a fost înfipt într-o suliță în mijlocul 

orașului romeilor. Căci aceștia sânt așa-numiții daci <ziși> și besi.”

(Izvoarele Istoriei României, vol III, Scriitori bizantini)

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

pt.conformitate,

ing.Cornel Birsan

Femeile vlahilor şi Sfinţii Călugării de la Muntele Athos !

“ Lângă Peninsula Calcidica ne aduce o noua mențiune a vlahilor în timpul domniei lui Alexie I Comnenul, la 1105. Se pare că aceștia aveau obiceiul să stea cu turmele lor in aproprierea Sf. Munte al Athosului, unde își desfaceau produsele economiei lor păstorești. Dar nu numai vlahii călcau pragul mănăstirilor, ducând lâna, sau cașul și brânza pentru hrana călugărilor, ci și vlahele, cari  în acest scop se îmbrăcau în haine bărbătești. Monahii însă nu arătau față de ispită puterea de împotrivire a Sfântului Antoniu, dar relațiunea înseamnă cu amărăciune că “” au devenit dorite de călugari ... și ar fi rușinos să povestim lucrurile ce au făcut “”. Patriarhul din Constantinopol interveni ca să înceteze scandalul și să îndepărteze pe străinii buclucași din preajma Sfântului Munte, dar ei fură urmați la plecarea lor de o bună parte din călugari, mai ales cei tineri. Iar la urmă împăratul fu nevoit să restabilească, printr-un hrisov, dreptul de autonomie al Athosului împotriva chiar a autorității Patriarhului “ (Gheorghe I.Brătianu – Tradiția istorică despre  întemeierea statelor românești, pag.55).  

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

pt.conformitate 

ing.Cornel Birsan

Apokolokyntosis – transformarea în dovleac !

Tracii, tracism... tragism si căciula dacică !

Din păcate, din nou se promoveaza aceaşi veche teorie tracologica prin care se insistă  asupra apartenenţei triburilor geto-dacilor de traci.

Pentru a infirma acest lucru mă voi baza doar pe mult cunoscutul text al lui Herodot, care a servit intereselor tracologilor, prezentat însă de aceştia DOAR în forma scurtată:

„Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar întelege între ei, el ar fi de nebiruit, şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotinţa mea. Dar acest lucru este cu neputinţă şi niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceştia slabi. (Herodot)

Din păcate pentru tracologi, textul continuă cu infirmarea faptului că geţii aparţineau de aşa zisul mare „Popor Tracic”:

„Tracii au multe nume, după regiuni, dar obiceiurile le au cam aceleaşi toţi, afară de geţi, trauşi şi de cei care locuiesc la nord de crestonai.” (Herodot)

Rezultă în mod clar că geţii, trauşii şi alte popoare care locuiau la nord de traci nu erau de un neam cu aceştia, neavând aceleaşi obiceiuri şi tradiţii !

Tot Herodot este cel care face delimitarea spaţiului în care trăiau tracii: la sud-est de Munţii Balcanici, strict !

„Înainte de a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori. Căci tracii, locuitorii din Salmydessos şi cei care ocupă ţinutul aşezat mai sus de oraşele Apolonia şi Mesembria - pe nume scirimiazi şi nipseeni - s-au predat lui Darius fără luptă. Geţii, însă, fiindca s-au purtat nechibzuit, au fost îndată înrobiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci.” (Herodot)

Care este motivul pentru care extindem acest teritoriu şi această teorie până în nordul Moldovei, în judetul Suceva ?

Vezi articolul:

http://www.historia.ro/node/4183

O altă inadvertenţă istorică este aşa zisa promovare a identităţii mormintelor antice de la sud de Dunăre, din Bulgaria, ca fiind de origine tracică.

Vezi articolele:

http://istorie-furata.blogspot.ro/2013/05/valearegilor-traci-sau-valea-regilor.html

http://istorie-furata.blogspot.ro/2013/06/valea-regilor-traci-sau-valearegilor.html

În cazul celebrului ‚Mormânt tracic de la Kazanlak” (?) voi mai adauga o imagine care v-a provoca un mare semn de întrebare pentru tracologi şi istoricii clasici.

Parte din pictura circulară de pe cupola mormântului reprezintă un numar de 6 cai şi 3 personaje umane. Unul din aceste personaje (cel central) poartă pe cap celebra „căciula dacică” !

Dacă privim cu atenţie vom vedea şi faptul că această căciula a fost stilizată de către artist ca fiind o combinatie căciulă - coif !

Pentru o vizualizare mai bună puteţi urmări imaginea live în documentarul realizat de Daniel Roxin, Tracii, Istorie Ascunsă.

http://www.geto-dacii.ro/pe-urmele-tracilor-film-documentar/

Personajul central este un nobil geto-dac, deoarece conform cutumei, doar nobilii aveau dreptul de a purta căciula dacică (pileati=tarabostes), oamenii de rând umblând în capul gol (capilati).

Şi atunci pun întrebarea, de unde până unde Mormântul de la Kazanlak, sau cel de la Suceava este tracic ?

Vezi şi:

Gabriel Gheorghe

 http://www.dailymotion.com/video/x16caol_fundatia-gandirea-gabriel-gheorghe-oct2013-01_tech?search_algo=2

Pentru conformitate,

Ing.Cornel Bîrsan

O minte genială în derivă !

Interogatoriul luat lui Mihai Eminescu la ospiciu, cu trei zile înainte de a trece în neființă, 12 iunie 1889 !

„— Cum te chiamă ?
— Sînt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cît oul de mare.
— Pentru ce?
— Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea să nu-i iau moştenirea.
— Ce-ai de gînd să faci cînd te vei face bine ?
— Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
— Cine e Poenaru care te-a lovit?
— Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de rîuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane.”



Pentru conformitate,

ing.Bîrsan Cornel

Paradigma - noțiune, sens si înțeles

Mi s-a pus, în ultima vreme, destul de des întrebarea: ce înseamnă paradigma ?

Termen des utilizat mai ales în occident în domeniul științific, filozofic și politic, recent introdus și în limba română.

Sincer să fiu nu am putut să dau un răspuns concret.

Căutând pe internet am găsit o serie de explicații care mai mult m-au zăpăcit decât lămurit.

Cautand în dicționar, și pe wikipedia am găsit explicații traduse automat din limbile engleză și germană, care prin complexitatea lor de exprimare, mult prea prețioasă, m-au încurcat mai mult.

Ce este de fapt Paradigma?

Termenul a fost „inventat” de către filozofii greci sub forma Paradeigma. Platon va fi unul din filozofi care îl va utiliza pentru a-și exprima stările sale sufletești absolute.

Uitat o vreme, termenul Paradigma va fi ulterior folosit de cărturarii englezi din secolul al XV-lea.

Traducerea ad-literam a grecescului paradeigma în limba română poate fi făcută prin termenii: pildă, model, prototip, tipar.

Astfel sensul de „noua paradigmă socio-economică” poate fi înțeles ca și „noul model socio-economic”.

Care este diferența și legătura între „dogma”, „teorie” și „paradigma” ?

Dogma este o învățătură, teză, etc, de fundament a unei religii sau școli filozofice, obligatorie pentru toți adepții ei și care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții și/sau modificari. Dogma practic blochează progresul.

În schimb Paradigma se bazează pe experiență, cercetare, realizari, fapte concrete și soluții. Paradigma este inversul dogmei, fiind generatoarea progresului. Comunitatea care se bazează pe principiul paradigmei este în permanentă mișcare și contradicție (în sens benefic, e cazul să specific pentru noi românii !) CONSTRUCTIVĂ !

Teoria ( când spunem noua teorie stiințifică, istorică .... ) este inferioară Paradigmei, deoarece teoria se bazeaza doar pe anumite date, anumite interpretări mai puțin susținute din punct de vedere științific, economic sau social. O teorie poate fi foarte usor răsturnată prin descoperirea unor elemente noi. Și mai ales o teorie nu poate fi adaptabilă, progresivă, doarece prin însăși ideea de teorie, ea se aproprie mai mult de dogmatism. (Vezi cazul numeroaselor dogme științifice care au fost demolate prin descoperiri ulterioare.)

Pentru cei mai inițiati voi adaugă și explicația lui Andy Green privind noțiunea de Paradigmă:

“Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe o perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine ( a activităţii de cercetare, de exemplu) şi astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini. Paradigma este adesea folosită pentru a descrie sistemul de referinţă care determină felul în care percepem lumea.

Paradigmele înțelese ca realizări științifice exemplare, ca exemple concrete de formulări și soluții ale problemelor științifice, sunt baza acelui acord al oamenilor de știință asupra fundamentelor, ce distinge orice cercetare științifică matură. Paradigmele sunt realizări științifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții model unei comunități de practicieni. Ca realizări științifice care oferă modele de formulare și rezolvare de probleme unui grup de cercetători, constituie entități complexe ce cuprind elemente de natură teoretică, instrumentală și metodologică. Cunoașterea cuprinsă într-o paradigmă este în mare măsură una tacită. Formularea și rezolvarea de probleme pe baza cunoașterii tacite cuprinse în paradigme constituie ceea ce Kuhn numește „știință normală” sau „cercetare normală”.

Regulile derivă din paradigme, dar paradigmele pot ghida cercetarea chiar în lipsa regulilor. Paradigma este adesea folosit pentru a descrie sistemul de referință care determină felul în care percepem lumea. Termenul este de regulă folosit pentru a descrie o stare de spirit generală a unei persoane. Avantajul paradigmelor constă în faptul că ele acționează ca un filtru decisiv, oferindu-ne un soi de stenogramă cognitivă, o metodă de a gestiona rapid complexitatea informațiilor din lumea înconjurătoare. Și ca să folosim din nou analogia creierului asemenea unui burete care absoarbe informațiile din jurul lui, fără paradigme creierul nu ar putea controla fluxul continuu de informații pe care le are la dispoziție. El nu se poate descurca cu dimensiunea și complexitatea cantităților uriașe de informații și să se folosească de ele în mod eficient. Dezavantajele paradigmelor constă în faptul că ele se comportă ca niște căști pentru o realitate virtuală, determinând pe ce anume să ne concentrăm și limitându-ne viziunea asupra lumii înconjurătoare.”

Vezi de exemplu :

The Paleolitic continuity paradigm for the origins of indo-european by Mario Alinei

http://www.continuitas.org/

A New Political Paradigm

© 1996 by Corinne McLaughlin and Gordon Davidson

http://www.visionarylead.org/sp_newparadigm.htm

Pentru conformitate,

ing.Bîrsan Cornel