joi, 28 noiembrie 2013

O minte genială în derivă !

Interogatoriul luat lui Mihai Eminescu la ospiciu, cu trei zile înainte de a trece în neființă, 12 iunie 1889 !



„— Cum te chiamă ?
Sînt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cît oul de mare.
Pentru ce?
Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea să nu-i iau moştenirea.
Ce-ai de gînd să faci cînd te vei face bine ?
Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
Cine e Poenaru care te-a lovit?
Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de rîuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane.”



Pentru conformitate,

ing.Bîrsan Cornel

Paradigma - noțiune, sens si înțeles

Mi s-a pus, în ultima vreme, destul de des întrebarea: ce înseamnă paradigma ?

Termen des utilizat mai ales în occident în domeniul științific, filozofic și politic, recent introdus și în limba română.
Sincer să fiu nu am putut să dau un răspuns concret.
Căutând pe internet am găsit o serie de explicații care mai mult m-au zăpăcit decât lămurit.
Cautand în dicționar, și pe wikipedia am găsit explicații traduse automat din limbile engleză și germană, care prin complexitatea lor de exprimare, mult prea prețioasă, m-au încurcat mai mult.

Ce este de fapt Paradigma?

Termenul a fost „inventat” de către filozofii greci sub forma Paradeigma. Platon va fi unul din filozofi care îl va utiliza pentru a-și exprima stările sale sufletești absolute.
Uitat o vreme, termenul Paradigma va fi ulterior folosit de cărturarii englezi din secolul al XV-lea.
Traducerea ad-literam a grecescului paradeigma în limba română poate fi făcută prin termenii: pildă, model, prototip, tipar.
Astfel sensul de „noua paradigmă socio-economică” poate fi înțeles ca și „noul model socio-economic”.

Care este diferența și legătura între „dogma”, „teorie” și „paradigma” ?

Dogma este o învățătură, teză, etc, de fundament a unei religii sau școli filozofice, obligatorie pentru toți adepții ei și care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții și/sau modificari. Dogma practic blochează progresul.

În schimb Paradigma se bazează pe experiență, cercetare, realizari, fapte concrete și soluții. Paradigma este inversul dogmei, fiind generatoarea progresului. Comunitatea care se bazează pe principiul paradigmei este în permanentă mișcare și contradicție (în sens benefic, e cazul să specific pentru noi românii !) CONSTRUCTIVĂ !

Teoria ( când spunem noua teorie stiințifică, istorică .... ) este inferioară Paradigmei, deoarece teoria se bazeaza doar pe anumite date, anumite interpretări mai puțin susținute din punct de vedere științific, economic sau social. O teorie poate fi foarte usor răsturnată prin descoperirea unor elemente noi. Și mai ales o teorie nu poate fi adaptabilă, progresivă, doarece prin însăși ideea de teorie, ea se aproprie mai mult de dogmatism. (Vezi cazul numeroaselor dogme științifice care au fost demolate prin descoperiri ulterioare.)

Pentru cei mai inițiati voi adaugă și explicația lui Andy Green privind noțiunea de Paradigmă:

Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe o perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine ( a activităţii de cercetare, de exemplu) şi astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini. Paradigma este adesea folosită pentru a descrie sistemul de referinţă care determină felul în care percepem lumea.
Paradigmele înțelese ca realizări științifice exemplare, ca exemple concrete de formulări și soluții ale problemelor științifice, sunt baza acelui acord al oamenilor de știință asupra fundamentelor, ce distinge orice cercetare științifică matură. Paradigmele sunt realizări științifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții model unei comunități de practicieni. Ca realizări științifice care oferă modele de formulare și rezolvare de probleme unui grup de cercetători, constituie entități complexe ce cuprind elemente de natură teoretică, instrumentală și metodologică. Cunoașterea cuprinsă într-o paradigmă este în mare măsură una tacită. Formularea și rezolvarea de probleme pe baza cunoașterii tacite cuprinse în paradigme constituie ceea ce Kuhn numește „știință normală” sau „cercetare normală”.
Regulile derivă din paradigme, dar paradigmele pot ghida cercetarea chiar în lipsa regulilor. Paradigma este adesea folosit pentru a descrie sistemul de referință care determină felul în care percepem lumea. Termenul este de regulă folosit pentru a descrie o stare de spirit generală a unei persoane. Avantajul paradigmelor constă în faptul că ele acționează ca un filtru decisiv, oferindu-ne un soi de stenogramă cognitivă, o metodă de a gestiona rapid complexitatea informațiilor din lumea înconjurătoare. Și ca să folosim din nou analogia creierului asemenea unui burete care absoarbe informațiile din jurul lui, fără paradigme creierul nu ar putea controla fluxul continuu de informații pe care le are la dispoziție. El nu se poate descurca cu dimensiunea și complexitatea cantităților uriașe de informații și să se folosească de ele în mod eficient. Dezavantajele paradigmelor constă în faptul că ele se comportă ca niște căști pentru o realitate virtuală, determinând pe ce anume să ne concentrăm și limitându-ne viziunea asupra lumii înconjurătoare.”


Vezi de exemplu :
The Paleolitic continuity paradigm for the origins of indo-european by Mario Alinei


A New Political Paradigm
© 1996 by Corinne McLaughlin and Gordon Davidson


Pentru conformitate,
ing.Bîrsan Cornel