tag:blogger.com,1999:blog-4318886573951729850.post705046952800463339..comments2020-10-27T15:54:47.521-07:00Comments on Apokolokyntosis: Adevărata Istorie a lui Moș Crăciun și a Crăciunului în tradițiile românești !http://istorie-furata.blogspot.com/http://www.blogger.com/profile/04958484923369181824noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-4318886573951729850.post-31398273287140994132014-05-10T14:42:03.086-07:002014-05-10T14:42:03.086-07:00(Continuare):Nici evreii şi nici romanii nu au ace...(Continuare):Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului,<br /> În jurul focului, în timpul iernii Dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugușorul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau în vene şi –sau mai ales-… sînge străin !<br /> În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”, actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii), cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, și Mureș, şi Argeş, Crișuri, Nistru şi Tisă, toate de la izvoare pînă la vărsare ?!?<br /> Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmen-te înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…<br /><br />Pentru Socialism !https://www.blogger.com/profile/05582939611752220839noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4318886573951729850.post-81159928928802306152014-05-10T14:39:12.845-07:002014-05-10T14:39:12.845-07:00Vă reproduc un fragment din cartea mea ”Contrarevo...Vă reproduc un fragment din cartea mea ”Contrarevoluția antisocialistă, antipopulară și antinațională” (ediția a II-a, 2012) privind tema articolului dv.:<br />Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche Dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă de lumina noastră în ultima vreme (una-două sute de ani).<br /> Un moment tradiţional Dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie specifică sistemului evreiesc. Această sărbătoare (Dacică) nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73/1989 de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).<br /> Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) și acasă, și la hodăiță, și la pălan lîngă tîrlă, și la stînă, și la areapă, punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia tu crăcina aia s-o punem pă foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre aiurelile evreieşti.<br /> Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal, unui munte sau –de ce nu ?- ai unui om. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.<br /> <br /> <br /><br />Techirghiol, 11 mai 2014. Prof. Gheorghe Ungureanu<br />Pentru Socialism !https://www.blogger.com/profile/05582939611752220839noreply@blogger.com